A seta sau nu obiective: asta-i întrebarea!

A-ți face planuri și a le duce la îndeplinire este o alegere. Mergând pe această cale poți extrage niște plăcere din parcurgerea căii. Adevărul este că de cele mai multe ori extragi suferință. Este vorba de suferința care apare când pe la jumătate lui ianuarie îți dai seama că nu ai mers decât 2 zile la sală și ai plătit abonament pe tot anul ca să te ții de ce ți-ai propus. 

Chiar și în situația în care te ții de plan și atingi obiectivul, plăcerea este de cele mai multe ori efemeră fiindcă se leagă de ceva efemer. Plăcerea derivată din Eternitatea Iubirii și Adevărului este ceea ce cauți de fapt, chiar dacă poate nu o formulezi astfel. 

Sunt ani buni de când am renunțat la povestea cu setarea de obiective, „creatul” noului an și toate celelalte. Motivul reiese foarte bine din ceea ce spunea Hew Len legat de locul de parcare: „Eu când merg la teatru, vreau loc de parcare în față. Dar poate Dumnezeu îmi dă la trei blocuri distanță fiindcă știe că am nevoie să fac niște mișcare”. 

În 2024 am încheiat proiectul emisiunii „Căutând Adevărul” la TerranovaTV. Când l-am început, nu a fost niciun obiectiv și niciun gând în spate. Propunerea a venit înspre mine. Am acceptat-o. M-am pus în slujba oamenilor transmițând un mesaj. Mulți oameni și-au luat lucruri utile pentru creșterea lor spirituală urmărind emisiunea. Nu e nevoie de setarea obiectivului: „O să fac emisiuni” ca să faci emisiuni. 

Înainte de 2020 nu mi-am setat obiectiv: „O să fac ședințe 1 la 1”. Oamenii care urmăresc mesajul pe care îl transmit mi-au cerut. Această activitate nu a încetat nici astăzi. Mulți oameni și-au schimbat viața prin intermediul ședințelor. 

Postura curgerii, a acceptării și cea în care iei lucrurile pe rând așa cum vin înspre tine, este cea care mie mi se potrivește cel mai mult. Nu este obligatoriu, dar sunt șanse să ți se potrivească și ție. Nu vei ști până ce nu încerci. 

Cum ar fi ca în 2025 să îi dai voie lui Dumnezeu să trăiască prin tine, nu să vrei tu să îl modelezi pe Dumnezeu în care oricum trăiești, de parcă Acesta ar avea nevoie de îmbunătățiri? 

Este doar o idee. Poți rezona cu ea sau nu. Nu este pentru toată lumea. Este pentru cel pregătit. Dacă ai citit însă până aici, sunt șanse mari să fii pregătit. 

Ideea de obiective și planuri este foarte mult ancorată în ego. Adevărul este că totul este dintotdeauna. Marea eroare pe care multe curente din spiritualitate o fac este că îl conduc pe om să creadă că poate crea ceva ce Dumnezeu nu a creat deja. Jocul vieții nu este unul al creației, ci este unul al Sinelui care este mai mult sau mai puțin conștient de Sine. Iar Sinele devine tot mai conștient de Sine cu cât acceptă mai mult și respinge mai puțin, cu cât îi devine mai clar ce este Adevărat și există și ce este fals și prin urmare nu a existat niciodată. Distingerea între esență și aparență este calea. 

Una din căi nu este „mai bună” sau „superioară” alteia. Căile sunt doar diferite. Iar conform Intenției, care este polaritate interioară, gravităm spre una dintre căi sau o alta. 

Poți să alegi liniaritatea și logica obiectivelor, și poate chiar asta te împlinește. Fapt care este minunat.

Sau poți alege să faci un salt de încredere și să te deschizi mai mult înspre ce are Viața să îți ofere. Să te deschizi mai mult înspre acceptare. Să te deschizi mai mult înspre a avea încredere că ceea ce trăiești și „ți se livrează spre a fi trăit” are cel mai mult sens în cadrul Absolutului și este perfect așa cum este.

Obiectivele de îndeplinit sunt iluzorii în sens profund de spiritual. Ce avem de îndeplinit este să ne amintim, fără niciun dubiu, că suntem dintotdeauna Sinele și nu am fost nimic altceva. Șansele să ne amintim asta cresc cu cât ne dăm voie să alegem curgerea în detrimentul controlului. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu