Conștientizare și cedare

O modalitate prin care poți „fora” în interiorul tău este întrebarea: „Și atunci ce?”. Cu ajutorul acestei întrebări poate fi urmărită înlănțuirea logică pe care a făcut-o automat mintea. Este ca și cum ai pune mâna pe un fir de prelungitor peste care dai prin casă și îl urmărești din aproape în aproape până când ajungi la priză. Iar odată ajuns la priză, tot ce îți mai rămâne este să îl scoți din priză.

De exemplu, cineva poate experimenta frica de a rămâne fără bani. Iar această frică poate fi extrem de sâcâitoare. Într-un moment de introspecție omul se poate întreba: „Și dacă rămân fără bani, atunci ce?”.

În continuare va fi exersată o înșiruire de răspunsuri, cu precizarea că fiecare om este invitat să ofere acele răspunsuri pe care le simte ca autentice pentru situația lui.

Posibil răspuns: „Dacă rămân fără bani, nu o să îmi mai pot plăti chiria și facturile.”

Întrebare: „Și atunci ce?”

Posibil răspuns: „O să fiu dat afară și o să ajung pe străzi.”

Întrebare: „Și atunci ce?”

Posibil răspuns: „O să râdă lumea de mine. O să fiu respins de cercul apropiat de prieteni și o să mă îmbolnăvesc”.

Întrebare: „Și atunci ce?”

Posibil răspuns: „O să sufăr și neavând de nici unele, în cele din urmă o să mor.”

Ideea este că adresându-ne în mod repetat întrebarea: „Și atunci ce?”, și oferind răspunsul sincer, are loc o „forare” spre conștientizarea unor mecanisme care inițial nu erau conștiente.

Simpla conștientizare a acestor mecanisme ajută, dar nu este suficientă. După ce am conștientizat, este necesar să dăm drumul acelor lucruri de care suntem atașați și abia apoi apare liniștea.

În situația din exemplu, abia după ce ne cedăm viața la modul cel mai total și deplin posibil lui Dumnezeu, o să ne liniștim. Iar din liniște, o să dispară și frica de a nu avea bani. Ba chiar din liniște, o să apară banii care de altfel erau blocați de frică. Progresul intervine prin conștientizare și cedare.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu