Dincolo de autocritică

Observă autocritica. De fiecare dată când te critici este ca și cum l-ai nega pe Dumnezeu. Dumnezeu este peste tot și prin urmare este și în tine. Fiind în tine, de fiecare dată când te critici, îl critici pe Dumnezeu. Conștientizând asta, poți alege Intenția curată de a opri criticile pe care ți le adresezi ție însuți. 

Surprinzător poate fi faptul că Intenționezi sincer să nu te mai critici, dar gândurile din minte o să reflecte critică în continuare. Nu e nicio problemă. Nu faci nimic greșit dacă se întâmplă asta. Mintea este un mecanism automat. Alegerea Intenției într-o anumită direcție nu stopează automat gândurile. Mintea are inerție. Imaginează-ți că mergi cu mașina și accelerezi puternic. Mai apoi iei piciorul de pe pedală. Mașina nu se oprește instant. Fix la fel e și cu mintea. 

Tot ce ai de făcut este să alegi sincer Intenția de a nu te mai critica. Mai apoi, doar observă mecanismele mentale și amintește-ți că acele gânduri nu sunt „ale tale”, ci pur și simplu sunt. Dacă apar și emoții în asociere cu acele gânduri, acceptă-le și dă-le voie să curgă spre evaporare. Când inerția și-a terminat treaba, mecanismul mental al autocriticii se oprește. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu