Nu te mai pedepsi, iubește-te!

Fără prea mare efort, poate fi observat destul de ușor un tipar al pedepsirii. Oamenii se pedepsesc pe ei înșiși în căutarea adevărului și dreptății. Însă acest tipar al pedepsirii atât de prezent în jur, nu face altceva decât să creeze un zid în fața experimentării iubirii.

Îl vezi cum se pedepsește pe omul care mănâncă o bucățică de ciocolată servită de un coleg ce își sărbătorește ziua, dar face acest gest plin de frica îngrășării, a caloriilor, dar și simțindu-se vinovat pentru plăcerea pe care ciocolata o generează prin intermediul papilelor gustative. Iar după această experiență, vine și pedepsirea în care activitatea de sală este extinsă cu 5-10 minute pentru a compensa aportul caloric.

Nu am putea noi oare să facem sport din iubire arătată nouă înșine, și nu dând curs fricii de a ne îngrășa, sau dând curs fricii conform căreia dacă trupul nu se încadrează în anumite standarde este respingător?

Îl vezi cum se pedepsește pe omul care lucrează zilnic 2, 3 sau uneori chiar 4 ore peste program. În spate poate fi frica de a nu-și putea susține familia cu cele necesare. Asta tot pentru că cineva a trasat niște standarde care ulterior au fost acceptate. Și omul simte că dacă nu este în standard, nu poate fi fericit. Când de fapt, fericirea este și va fi pentru totdeauna în interiorul nostru.

Nu am putea noi oare ca dacă este să muncim mai multe ore într-o zi, să o facem fiindcă ne simțim pătrunși și energizați de puterea infinită a iubirii, și nu din frica de a pierde un castel de nisip iluzoriu despre care credem că e generator de fericire?

Tu ești fericire și iubire. Nimeni nu îți poate lua ceea ce este deja în interiorul tău. Totul este să nu te lași păcălit de aparența faptului că pedepsindu-te te apropii de esență. Iubirea și a permite acțiunilor și gândurilor tale să plece din iubire te apropie de esență.

Și nu în ultimul rând, îl vezi cum se pedepsește pe omul care prin vorbele și gândurile asupra cărora își concentrează atenția, se înjosește spunându-și: „Nu sunt bun de nimic”, „Ce prost sunt”, „Niciodată nu îmi iese” și altele precum acestea.

Nu am putea noi oare ca prin alegere conștientă să reflectăm pe cât posibil iubire prin gândurile pe care le rulăm? Prin acest gest simplu de a ne concentra atenția pe o afirmație ce pleacă din iubire, îți arăți astfel respect și prețuire înconjurându-ne de o energie mult mai sănătoasă.

Desigur că de fiecare dată, în loc să alegem să ne pedepsim pe noi înșine și eventual și pe cei din jur, am putea ca prin gând, faptă și vorbă să alegem iubirea. Însă o astfel de alegere pare foarte dificil de făcut în condițiile în care ego-ul te învață că e nevoie să suferi și să te pedepsești pentru a avea mai apoi dreptul la o viață trăită în armonie și iubire.

Ce te invită acest articol este ca de acum încolo să te lași tot mai puțin păcălit de această credință falsă.

Ori pentru ca să nu mai cazi pe viitor la fel de des în această capcană, punctul cel mai bun de unde poți începe este relația cu tine însuți. Alege ca mai întâi să arăți compasiune, toleranță, iubire și acceptare față de tine însuți. Ulterior, asta se va extinde asupra relației cu ceilalți și în cele din urmă asupra întregii lumi. Și asta pentru că la nivel profund, tu ești întreaga lume.

Întreabă-te chiar acum care sunt ariile din viața ta în care îți pedepsești trupul sau te pedepsești pe tine însuți în vreun fel crezând că astfel tinzi spre echilibru.

Pedeapsa are drept substrat frica și nu te apropie niciodată de iubire.

Au fost luate drept exemple de pedepsire: extinderea timpului de antrenament fizic sau a lucra 10-12 ore pe zi din când în când. Aceste alegeri nu reprezintă o problemă în sine. Ce le face nocive pentru tine este situația în care ele pleacă din frică și deznădejde în loc să fie făcute din iubire și cu iubire.

Am ajuns să ne pedepsim fiindcă am fost învățați că e necesar ca mai întâi să fie greu pentru ca mai apoi să fie ușor. Când de fapt, pedeapsa nu are nimic sănătos în ea.

Modalitățile prin care poți să te pedepsești sunt atât de subtile încât au toate șansele să scape la o primă analiză. De aceea ți se recomandă să îți iei un oarecare răgaz și să fii sincer cu tine însuți.

Odată depistate comportamentele, atitudinile și gândurile prin care obișnuiai să te pedepsești, recunoaște că ele nu îți aduc niciun beneficiu, ba chiar îți fac deserviciu.

Odată depistată o modalitate de pedepsire, nu ceda tentației de a cădea în capcana paradoxală de a te pedepsi fiindcă te pedepseai. Ci învăluie cu iubire comportamentul vechi și permite-i să se metamorfozeze în ceea ce iubirea îi sugerează.

De unele lucruri, concepte sau frazări te vei debarasa. Altele poate își vor găsi acum o ancorare în energia nouă a iubirii. Și totodată, atât timp cât citind acest articol tu vei alege conștient intenția de a nu te mai pedepsi pe tine însuți, cu siguranță și noi concepte, comportamente și frazări își vor face loc în experiența ta de viață.

O să vezi că ideea de pedeapsă este peste tot și își aduce contribuția în a-i ține pe oameni departe de iubire. Pentru început, atunci când vei fi terminat de citit acest articol, poate îți va fi mai ușor să depistezi acțiuni, gesturi și atitudini prin care oamenii din jur se pedepsesc. Este în regulă să le observi și pe acestea, dar intenția ta permanentă merită să fie căutarea în interior a acelor tipare prin care te pedepsești pe tine însuți, fiindcă de acolo pleacă totul.

Iar mai apoi, puțin câte puțin, de fiecare dată când vei renunța la o pedeapsă și vei alege în schimb iubirea, viața ta va căpăta o cursivitate aparte care va tinde să deschidă larg porțile prin care intră fericirea și împlinirea autentică.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu