Judecata
Mar 26, 2024
De fiecare dată când judecata apare, ego-ul dă petrecere. Cu cât mai multă judecată, cu atât mai multă separare. În esență însă, separare este o iluzie. Pentru ca judecata să poată interveni, este însă necesară rularea unei prezumții false. Prezumția falsă este aceea că un „al doilea” ar exista. De fapt, peste tot este numai Sinele, la Infinit Sine, pe o infinitate de dimensiuni. Fără un „al doilea”.
Cineva ar putea spune: „Dar, eu mă judec și pe mine”. Nu, pe tine te critici. Ție nu îți dai voie să fii ceea ce ești și așa cum ești. Judecata apare în raport cu un „al doilea” care este de fiecare dată imaginat. Judecata este numai falsitate care perpetuează iluzia.
„Cum să nu mai judec?” Conștientizează că mecanismul este automat. Judecata este un automatism mental. Este necesară dezidentificarea în raport cu mintea, iar atunci judecata se oprește treptat de la Sine. Altfel, cu cât mai mult încerci să nu judeci, cu atât mai mult vei judeca. Este la fel ca și în cazul gândurilor. Cu cât mai tare te forțezi să nu gândești, cu atât mai multe sunt de fapt gândurile.
Soluția este acceptarea și cedarea falsei identificări.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
Dacă materialele postate și informațiile primite te ajută, susține-mă prin plata unui abonament lunar:
Abonează-te ca să păstrăm legătura și pe e-mail 📧
Datele tale sunt în siguranță. Nu îți voi trimite niciodată SPAM și te poți dezabona oricând.
