Judecata te plasează pe calea separării

„Onorează, acceptă și iubește viața din jurul tău întrucât ea este tu, în diferite forme. Orice judeci te plasează și mai departe de-a lungul căii separării; orice iubești permite orchestrei tuturor părților tale(care, în totalitatea sa, îl reprezintă pe Creator) să vibreze și să cânte cu bucurie prin întregul Univers” – Denise Linn

Ai în permanență opțiunea de alege iubirea, armonia și frumosul. Ai în permanență opțiunea de a alege conexiunea cu vibrațiile înalte ale esenței Sinelui sau de a te depărta de acestea prin adâncirea în iluziile sugerate de acest plan în care te afli.   

Acest articol este o invitație spre a onora, accepta și iubi viața în toate formele și expresiile sale, fiindcă viața din tot și din toate este aceeași cu viața prezentă în tine. Totul este o expresie a darului Divin al existenței. 

Există totuși o tentație majoră cu care ne obișnuim din fragedă pruncie, o împrumutăm din mentalul colectiv, și o perpetuăm la rândul nostru. Este o activitate care în aparență te face să te simți bine, dar de fapt îți întărește ego-ul și te adâncește în visare. Așa cum poate anticipezi dat fiind și titlul articolului, gestul la care se face referire este acela de a judeca. 

Este esențial însă de înțeles că de fiecare dată când judeci pe cineva sau ceva, nu faci decât să te depărtezi de esență, unitate, iubire și armonie. Nu cred că poți găsi pe cineva care să îți spună în mod sincer și onest că faptul că îi judecă sau i-a judecat pe alții i-a adus lui armonizarea realității pe care o experimentează. Ar fi și imposibil, fiindcă gestul în sine nu este altceva decât o depărtare de energia iubirii și a compasiunii. 

Așa cum o spune și titlul acestui articol, a judeca te plasează pe calea separării. Intervine o separare între cel care judecă și cel judecat. De aceea spunem că judecata implică de fapt o depărtare de iubire, fiindcă în iubire nu putem vorbi decât de UNUL. Prin accederea în câmpul iubirii, înțelegem că există o singură Conștiință sau Viață care animă toate formele. Nu poți de fapt judeca pe altcineva, fiindcă altcineva nu există. Cu toții suntem UNA. Așa cum frumos o spune și don Miguel Ruiz: „Ești nemuritor; Ai existat pentru miliarde de ani în diferite manifestări, pentru că tu ești Viața, iar Viața nu poate muri. Tu ești în copaci, fluturi, pești, aer, lună, soare. Oriunde te-ai duce, tu ești acolo, așteptându-te pe tine însuți.”

Nu-i așa că sună frumos? Oricine citește cu deschidere acest citat, îi poate simți energia. 

Așadar tu poți iubi și poți simți iubirea la modul deplin în interiorul tău, fiindcă tu asta ești. În mod fundamental ești o expresie a iubirii. De fiecare dată însă când dai curs impulsurilor din ego și judeci o altă persoană sau situație, dai crezare și iluziei separării. Dacă judeci, la nivel subtil accepți de fapt că într-o ierarhie imaginară tu ești prin gând, vorbă sau faptă superior celui pe care îl judeci sau situației pe care o judeci. Ori superioritatea nu este decât o iluzie din ego căreia i se poate permite foarte ușor să se dizolve în Totalitate prin conectarea la iubire. 

Adevărul este că există pur și simplu prea multe variabile în Univers, iar sistemul nervos pe care îl experimentezi nu a ajuns încă în punctul evolutiv în care să poată procesa toate aceste variabile. Adevărul este că e aproape imposibil să îți dai seama din prima, care este motivul pentru care cineva acționează sau se comportă într-un anumit fel sau în altul. 

Fiecare om ia deciziile pe care le consideră cele mai bune pentru el acum folosindu-se de resursele pe care le are la dispoziție în acest moment. Adevărul este că oamenii sunt inocenți și de multe ori acționează inconștient sub impulsul programelor gunoi din minte. 

Iar în momentul în care cineva își dă voie să conștientizeze asta, îi devine foarte ușor să nu îi mai judece pe ceilalți, ci să radieze iubire și compasiune în schimb. 

Există trei piloni pe care îți poți propune în mod conștient să îi ai în vedere, iar asta te va ajuta să te depărtezi de mocirla judecății și să accepți și recunoști tot mai mult din vibrația iubirii prezentă în viața ta. Iar despre acești piloni se vor spune câteva cuvinte în acest final de articol: 

1. Onorează. Asta presupune să îți cultivi capacitatea de a fi recunoscător pentru ceea ce este și pentru ceea ce experimentezi. Asta nu înseamnă să nu ai visuri sau să nu îți dorești mai mult. Ci înseamnă pur și simplu să îi dai voie sentimentului recunoștinței să fie simțit cât mai des în interiorul tău. Nu te gândi că lucrurile care îți vin pentru prima dată în minte spre a fi apreciate ar fi prea mărunte. Ierarhii există numai în minte. În realitate toate situațiile sunt egale ca importanță și merită să fii recunoscător pentru ceea ce experimentezi.
2. Acceptă. Acest al doilea pilon este o invitație spre a nu te mai lupta cu viața. Când judeci, de fapt te amplasezi într-o luptă imaginară ce se duce între tine și un alt om sau situație. Dacă te vei antrena să accepți lucrurile așa cum sunt, fără a te complace sau a deveni pasiv, ci conectându-te la o acceptare ce pleacă din iubire și compasiune, atunci nu vei mai dori să judeci oameni sau situații, chiar dacă ego-ul o să îți propună asta. Și…
3. Iubește. Acesta este al treilea pilon care te ajută să nu mai judeci atât de mult sau atât de des. Tu ești energia iubirii, fiindcă tu ești iubire. Tot ce ai de făcut este să te deschizi înspre această informație, iar mai apoi să îți dai voie ca puțin câte puțin să descoperi tot mai mult din câmpul și esența iubirii prezentă în interiorul tău. 

Iar dacă te vei îngriji spre a onora, accepta și iubi viața în toate formele sale, și vei permite invitației lansate de acest articol de a nu mai judeca, o să simți pe propria piele cum realitatea experimentată se armonizează. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu