Nu avem probleme, ci trăim experiențe

Ne grăbim să judecăm totul și orice. Simțim ca imperios necesar să atribuim etichete fiecărei experiențe. Și o facem atât de des încât a devenit ceva natural, în ciuda faptului că nu este natural. 

Invitația cu care vine prezentul material a dat roade în realitatea subiectivă a autorului acestor rânduri. De asemenea, sunt oameni în jur care trăiesc aliniați invitației acestui articol și nu sunt decât recunoscători și plini de bucurie pentru asta. 

Iar această invitație este aceea de a accepta că, pur și simplu, noi trăim experiențe. Iar tot ceea ce putem spune despre aceste experiențe, fără a greși, este faptul că sunt. Știm sigur că le trăim. Însă habar nu avem care sunt adjectivele, judecățile sau caracteristicile potrivite pentru a le descrie. Cu toate acestea, situația X o numim problemă, situația Y o numim insuportabilă, de situația Z ne e frică, situația A o blestemăm, iar despre situația B spunem că este stresantă. 

Iar cele înșiruite mai sus, sunt pur și simplu niște exemple. Pe lângă acestea mai există o sumedenie de alte clasificări, caracterizări, descrieri și judecăți pe care le emitem cu privire la absolut tot ceea ce experimentăm. 

Iar prin asta ne facem un mare deserviciu. 

Ne grăbim de multe ori să spunem că avem problemele X, Y și Z. Invitația cu care vine articolul de astăzi este aceea ca, de astăzi înainte, să ne deschidem înspre a spune că avem experiențele X, Y și Z și nu problemele X, Y și Z.

Nimic nu este cu adevărat problematic, cu excepția situației în care mintea vede problemă în ceva. Problemele nu au o existență de sine stătătoare fiind în mod absolut probleme. Tot ceea ce este numit problemă derivă dintr-o relativizare. 

Noi suntem întrupați ca oameni în acest plan și trăim experiențe. Problemele apar atunci când ne luptăm cu viața, suntem încrâncenați, ne e frică, suntem speriați sau considerăm că prin ceea ce experimentăm ni se aduce un deserviciu. 

Adevărul este că de fiecare dată, în fiecare instanță a existenței, se petrece acel lucru care este infinit armonios să se petreacă. Desigur că din toată opunerea de rezistență pe care o exercităm în fața vieții, se poate naște rapid în noi impulsul de a spune: „Ia să te văd pe tine cum nu ai bani, serviciu, ești bolnav și mai spui că toate acestea sunt experiențe și nu probleme”. 

În fața acestor obiecții nu este experimentată niciun fel de opunere de rezistență. Toate obiecțiile sunt recunoscute și acceptate ca atare. Dacă ele apar, atunci înseamnă că era infinit armonios să apară. 

De asemenea, acest articol ca și oricare altul de pe acest blog nu își propune să convingă pe nimeni de nimic. 

Tot ceea ce citești este o invitație. Poți crede ce vrei. Ba chiar poți închide acest articol chiar acum. Nu există nicio obligație în a-l citi. 

Totuși există o invitație în spatele acestor rânduri. Iar impulsul de a lansa această invitație a venit într-un moment de inspirație. Și a venit la pachet cu conștientizarea: „Ok, asta funcționează pentru mine, și funcționează pentru o mână de alți oameni pe care îi cunosc. Ar putea funcționa pentru toată lumea care se deschide înspre asta”. 

Iar această deschidere reprezintă de fapt tot ceea ce este necesar. 

Observarea este postura noastră naturală. Însă avem antrenament amplu de a ne identifica drept acționatori. Pentru a pune cumva „în practică” recomandarea cu care vine articolul, este necesar să observăm mintea și procesele care au loc în ea. Iar de fiecare dată când vedem că mintea se apucă de etichetat situațiile drept probleme, să ne amintim ceea ce am citit astăzi aici. Și să îi permitem astfel să iasă la suprafață gândului care spune: „Ok, aceasta este corect spus o experiență. Ea nu este într-un fel anume. Faptul că eu o văd într-un fel anume e o altă poveste. Dar totuși experiența este pur și simplu o experiență. Haide în loc să o judec, să o observ”. 

De asemenea, de fiecare dată când apare impulsul de a judeca o persoană sau situație, hai să luăm o mică pauză de observare și să vedem cine este cel care judecă. O să observăm astfel că mecanismele acestea ale etichetării și judecății sunt niște mecanisme din mentalul colectiv. Mecanisme care, mai degrabă apar și nu sunt generate de către noi. Iar observându-le pur și simplu și pe acestea, mecanismele în ansamblul lor sunt slăbite în intensitate și eficiență. 

În loc să vedem probleme și situații dificile sau neplăcute, haide să vedem în schimb experiențe. În timp ce ne păstrăm aliniați Iubirii, Adevărului și Integrității putem să acceptăm absolut orice experiență fix așa cum este fără a-i opune vreun fel de rezistență. 

Noi spunem despre faptul că ne-am rupt un deget că este o problemă. Dar habar nu avem care sunt de fapt implicațiile karmice ale acestei experiențe. Habar nu avem cum această situație care pare neplăcută pe moment, împlinește un potențial karmic și astfel putem evolua spiritual. 

Iar aceasta nu este gândire optimistă. Ci reflectă pur și simplu felul în care funcționează Universul. 

Ego-ul, în aroganța sa, îl consideră pe Dumnezeu incompetent. Și același ego spune: „Eu experimentez X, dar ar fi fost mai bine pentru mine să experimentez Y. Fiindcă X e problemă, iar Y reflectă absența problemelor”. 

Același ego mai consideră și că fără el viața nu ar fi posibilă, ceea ce este o altă aroganță imensă. Și asta pentru că viața fiecăruia dintre noi se află de fapt în grija lui Dumnezeu și este învăluită de iubirea Lui Infinită. 

Ce propune acest articol este să acceptăm că ceea ce trăim acum este cel mai potrivit lucru pe care îl puteam experimenta. Iar atât timp cât suntem aliniați Iubirii, Adevărului și Integrității nu are de ce să ne fie frică să alegem să nu ne luptăm cu absolut nicio experiență, să o observăm doar, să o trăim ca atare fără a-i opune rezistență și să ne bucurăm chiar de ea. 

În cultura europeană negăm ideea de karmă. Și de aceea multe lucruri par să nu aibă sens. Karma este însă o realitate a planului în care ne aflăm. Totul este prin urmare drept, just și corect fix așa cum este. Doar că ne depășește puterea de procesare și înțelegere uneori. Cu toate acestea, stă în puterea noastră să recunoaștem că fiecare situație este o experiență și nu o problemă. Asta s-ar putea să pară că nu face o mare diferență la început, dar de fapt impactul este colosal. 

Ține minte că nu ai probleme, ci trăiești experiențe. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu