Nu considera nimic ca fiind personal

Don Miguel Ruiz afirma că următoarele 3 legăminte sunt pur și simplu derivate ale celui dintâi. Dacă pentru primul dintre legăminte a fost necesară aducerea unor clarificări cu privire la faptul că gândurile nu sunt ale noastre, ci pur și simplu sunt, al doilea legământ nu necesită astfel de clarificări.

Suntem invitați să nu luăm nimic personal, ceea ce este o recomandare care susține inevitabil progresul spiritual. Progresul spiritual este susținut de orice proces care are drept finalitate transcenderea, măcar și parțială, a ego-ului. Iar atunci când nu luăm lucrurile personal, acesta este un exercițiu excelent care ajută în transcenderea ego-ului. 

Are foarte mult sens să nu luăm lucrurile personal fiindcă persoana cu totul este o iluzie. Ego-ul poate fi asemănat unui centru de control și comandă care filtrează milioane de biți de informație care vin spre procesare și livrează spre a fi conștientizat un număr mult mai mic de biți de informație raportat la cantitatea de informație care intră spre procesare. Majoritatea oamenilor sunt însă identificați cu acest centru de procesare de informație. Iar studentul spiritual, află încă din fazele incipiente ale drumului spiritual, faptul că el nu este acest centru de comandă și control, ci este cel puțin un pas în spate. 

Persoana, fiind o iluzie, nu are niciun sens să luăm lucrurile personal. Oricum, dinamicile energetice, atunci când sunt observate îndeaproape, putem constata că au mai mult legătură cu câmpuri de putere care interacționează între ele și nu cu vreun aspect a ceea ce numim persoană sau personal. 

Privit dintr-un alt unghi, a nu mai lua lucrurile personal se duce în direcția cedării dorinței de aprobare sau acceptare din partea celorlalți. Autorul specifică în carte că dacă cineva vine la el și îi spune: „Ești îngrozitor!”, el nu ia asta personal și nu se supără. La fel cum dacă vine cineva și îi spune: „Ești extraordinar”, el nu ia nici asta personal și nu se umflă în pene. El explică faptul că, în mare parte, oamenii ne vor spune că suntem așa cum sunt oamenii de fapt. Dacă omul este supărat, va tinde să reverse acea supărare înspre tine. Dacă este fericit, va tinde să te laude. 

Ceea ce spun alții despre tine, are foarte puțină legătură cu ceea ce ești tu de fapt. 

În concluzie, cititorul acestor rânduri este invitat să observe eventualele dorințe de aprobare, apreciere sau acceptare din partea celorlalți și să le cedeze. Pur și simplu a-ți dori aprobare, apreciere sau acceptare nu poate să conducă în altă parte decât la suferință. Fiindcă suferința apare din opunere de rezistență. Iar dacă ne dorim ceva și nu primim, opunem rezistență. Așa că ajungem imediat în experiența suferinței. Cedând din start dorințele de aprobare, apreciere sau acceptare, suntem liberi să trăim Iubirea care suntem și am fost dintotdeauna.

Text din modulul 94 al Academiei Fericirii. Hai și tu în Academia Fericirii: https://www.cosmincimpanu.com/offers/G4xUuP4m/checkout

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu