Pisica neagră

„Cel mai greu lucru dintre toate este să găsești o pisică neagră într-o cameră întunecată, în mod special dacă nu există nicio pisică acolo.” - Confucius

Dacă se va căuta pe internet, vor fi găsite o sumedenie de explicații cu privire la citatul de mai sus. Spre deosebire de alte ziceri sau citate, acesta îi este atribuit în mod clar lui Confucius. Iar pentru înțelegerea lui precisă, este necesar să știm contextul în care zicea Confucius asta.

Atunci când era întrebat de un student spiritual care este calea spre iluminare, atunci Confucius răspundea: „Cel mai greu lucru dintre toate este să găsești o pisică neagră într-o cameră întunecată, în mod special dacă nu există nicio pisică acolo”. Ei bine, atunci când a fost descoperit contextul în care Confucius obișnuia să ofere zicerea, dintr-o dată în încăperea întunecată parcă s-a aprins becul și a devenit clar că nu este nicio pisică acolo.

Ei bine, dacă în acest context era oferită zicerea, atunci un citat care pare o glumă, capătă însemnătăți profunde.

Adevărul este că în drumul spre experimentarea iluminării, una din experiențele specifice este transcenderea ego-ului. Sau transcenderea iluziei individualității și a dualității. Nu există altă cale.

Toate drumurile duc la Roma, dar în cele din urmă, în cetate se intră pe aceeași poartă. Ei bine, fix la fel, sunt multe drumuri și căi pe care studentul spiritual poate merge, dar în cele din urmă, etapa transcenderii iluziei ego-ului și cea a transcenderii iluziei dualității sunt inevitabile.

Ei bine, studentul spiritual care caută iluminarea, se simte fix ca și cum ar căuta o pisică neagră într-o încăpere întunecată. Procesul se poate simți fix asemeni unei orbecăiri pe întuneric. Există prezumția conform căreia pisica neagră s-ar afla în încăperea în care căutarea are loc. Numai că, tot schepsisul este acceptarea faptului că, din capul locului nu era nicio pisică acolo.

Date fiind toate materialele parcurse până acum în Academia Fericirii, cititorul este invitat să se întrebe oare cine este pisica din citat. Ei bine, varianta propusă de acest articol este aceea că pisica neagră este ego-ul. Metafora este superbă.

Știm foarte bine că simbolismul pisicii negre nu prea ține cont de cultură sau loc. În general, pisica neagră este considerată un personaj negativ. La fel, în general, ego-ul este considerat un personaj negativ.

Atunci când studentul spiritual se angajează să meargă conștient pe un drum al evoluției, la început prezumția este că voi căuta pisica neagră, și până la urmă chiar dacă merg pe întuneric tot o voi găsi și problema este rezolvată. Adică, în alte cuvinte, voi căuta ego-ul până cel îl găsesc, iar apoi găsindu-l pot să trec dincolo de el, și problema iluminării este rezolvată.

Mai apoi, prin cedare în fața lui Dumnezeu, după îndelungi căutări prin încăperea întunecată, începe să se înfiripe dubiul: „Dacă totuși este falsă prezumția conform căreia o pisică neagră s-ar afla în încăpere?”. Omul își spune: „Totuși stau în această încăpere de ceva ani buni, și nu am auzit niciun fel de alte zgomote decât cele pe care eu le fac. De asemenea, nu am auzit niciun mieunat. Nici măcar pași nu am auzit nicio singură dată în toți acești ani. Ceva nu se leagă, dacă nu este de fapt nicio pisică aici?”.

Ei bine, exact la fel, studentul spiritual începe prin a se lupta cu ego-ul. Își propune să găsească ego-ul și să îl distrugă, în așa fel încât să găsească acea iluminare pe care o caută. Dar tot căutând, și tot căutând, până la urmă începe să se evidențieze faptul că nu există nicio pisică acolo, adică nu există niciun ego acolo din capul locului.

Dacă am putea să acceptăm din prima faptul că nu există nicio pisică în încăperea întunecată, totul s-ar rezolva din prima. Dar de obicei, există un impuls mental al lui Toma necredinciosul. Toată lumea ne-a tot spus că o pisică trebuie să fie acolo, așa că vrem neapărat să ne convingem dacă este sau nu este. Vrem să vedem cu ochii noștri. Iar asta este perfect în regulă.

Punctul care face diferența ține de o anumită disponibilitate interioară. Unii caută toată viața pisica neagră în încăperea întunecată și încheie prezenta întrupare convinși fiind că pisica era acolo, dar nu au găsit-o ei. Alții, după un anumit timp liniar renunță la a mai căuta pisica și părăsesc încăperea. Iar alții, după un timp de căutare, se deschid înspre a accepta că poate, pisica nici măcar nu era acolo. Această a treia variantă seamănă cu o revoluție interioară. Întrebarea care se prezintă este: „Dacă toată viața am fost învățat că se află o pisică în încăpere, de unde și până unde să mă trezesc acum înspre a accepta că poate am fost pur și simplu mințit, iar pisica pe care o caut nici măcar nu este aici și nu a fost niciodată aici?”. Sau, tradus: „Dacă toată viața am fost învățat că individualitatea există și este o realitate, de unde și până unde să mă trezesc acum înspre a accepta că poate am fost pur și simplu mințit, iar ego-ul pe care îl caut nici măcar nu este aici și nu a fost niciodată aici?”.

Însă în esență, punctul înspre care ne conduce spiritualitatea este fix acesta. Este punctul în care suntem invitați să acceptăm că am fost mințiți cum că individualitatea ar exista. Am fost mințiți cum că în spatele acțiunilor ar exista un acționator și în spatele gândurilor ar exista un gânditor. Și suntem invitați să acceptăm că totul, se petrece de fapt spontan, autonom și impersonal. Asta echivalează cu faptul că apăsăm pe întrerupătorul din încăperea întunecată. Și iată iLUMINArea. Cu becul aprins, nu mai orbecăim, și în același timp ne dăm seama că nu mai avem ce căuta. Ceea ce căutam era o fantasmă. Căutam o pisică neagră într-o încăpere întunecată, iar pisica nici măcar nu era acolo.

Dincolo de ideea pe care articolul o transmite clar, inspirația plecând de la citatul din Confucius, se mai simte a fi făcută o precizare.

De mii de ani și până astăzi, studentul spiritual orbecăia în întuneric. Nu avea nicio unealtă prin care să verifice din capul locului dacă pisica este sau nu în încăpere. Astăzi, umanitatea, și implicit studentul spiritual integru are acces la unealta care se numește măsurătoare kinesiologică. Cu ajutorul acesteia, nu mai este necesar să orbecăim. Timpul liniar irosit poate fi semnificativ redus. Testând valoarea de adevăr a afirmației: „Există o pisică în încăpere”, putem să salvăm energia pe care am fi investit-o în a o căuta. Și asta pentru că vom vedea că, drept rezultat al verificării, nicio pisică nu se află acolo. - text din modulul 80 al Academiei Fericirii. Hai și tu în Academia Fericirii: https://www.cosmincimpanu.com/offers/G4xUuP4m/checkout