Planuri

Iisus ne spune în Evanghelia după Toma așa:

„Era un om bogat care avea mulți bani. El a spus: <<Îmi voi folosi banii astfel încât să semăn, să secer, să plantez și să-mi umplu depozitul cu produse, astfel încât să nu-mi lipsească nimic.>> Acestea erau intențiile sale, dar în aceeași noapte a murit.”

A te pune în postura: „Facă-se Voia Ta” ridică o problemă logică legată de făcutul de planuri. Mintea spune: „Planurile sunt necesare. Fără planuri aș sta degeaba toată ziua”. Logica continuă și argumentează că totuși dacă niște planuri sunt făcute atunci nu mai este urmată postura: „Facă-se Voia Ta”.

O problemă nu poate fi rezolvată pe nivelul pe care apare. Este necesară o recontextualizare. Nedumeririle legate de „a face” sau „a nu face” ceva, nu pot fi rezolvate prin concentrare pe acțiuni. Este necesară o observare a gândurilor și a Intențiilor care conduc la acțiuni.

Soluția este ca dacă niște planuri apar, să le observi apărând din postura: „Facă-se Voia Ta”. Dacă niște planuri nu apar, dă-le voie să nu apară, tot din postura: „Facă-se Voia Ta”.

Dă-ți voie să nu mai fii atât de prins în făcut și observă măcar puțin mai mult gândurile și Intențiile care de fapt conduc tot timpul la manifestarea unor acțiuni. Observând gândurile și Intențiile totul devine limpede.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu