Q&A: Ceilalți ne oglindesc pe noi?

A fost primit un mesaj pe e-mail. Iar plecând de la aceste întrebări, a fost simțită și scrierea unui articol spre a fi postat pentru publicul larg. 

Iată cum sună întrebarea:

<<Care este părerea dvs, credeți că oamenii din realitatea noastră doar ne oglindesc pe noi și că ei nu au liber arbitru în realitatea noastră? Ce părere aveți despre conceptul e.i.y.p.o. ? Mulțumesc!>>

Mai întâi iată răspunsul scurt care a fost oferit pentru întrebare:

<<Prima întrebare este genul de întrebare în așa fel construită încât orice răspuns ai oferi la ea, conduce spre eroare și iluzie. 

Să îți spun de ce. 

Este necesar mai întâi să definim „cine suntem noi”, și mai apoi putem vorbi despre „realitatea noastră”. Răspunsul la întrebare este diferit în funcție de ce anume este luat drept Identitate. 

Dacă vorbim de identitate drept trup, minte, ego, Conștiință, dincolo de Conștiință, Identitatea ca fiind atât Dumnezeu manifestat cât și Dumnezeu non-manifestat. Există un spectru larg din care apar alegeri cu privire la identitate. Prin urmare în funcție de răspunsul la întrebarea: „Cine sunt eu?” și răspunsul la prima întrebare este diferit. 

Același lucru este valabil și pentru a doua întrebare. 

Aș preciza totuși că a doua întrebare conține iluzia dualității „in” „out”, ceea ce face iarăși ca orice posibil răspuns că indice înspre iluzie, în loc să indice înspre Realitate.>>

În continuare, detaliem niște lucruri din intenția clarității. 

Referitor la păreri, studentul spiritual dedicat este invitat să stea cât mai departe de păreri. Asta înseamnă practicarea unei detașări de gânduri în particular și de minte în ansamblu. Mintea nu doar că nu este noi, dar nici măcar nu este a noastră. Mintea pur și simplu este. Părerea nu este altceva decât un gând de care ne-am atașat și l-am făcut în mod artificial „al nostru”. Acesta este motivul pentru care cu cât mai multe sunt părerile cu atât este încetinit progresul spiritual. Atașamentul încetinește progresul spiritual. Iar părerea este atașament de gând. Prin urmare, mult mai corect este să afirmăm că niște gânduri apar ca răspuns la alte gânduri, dar nu că am avea păreri. 

Mai apoi întrebarea continuă: „credeți că oamenii din realitatea noastră doar ne oglindesc pe noi și că ei nu au liber arbitru în realitatea noastră?”

O precizare relevantă ar fi aceea că, din nou, întrebarea reflectă o posesivitate care blochează progresul spiritual real. Nimic nu este cu adevărat al nostru. Prin urmare nici realitatea nu este a noastră. Realitatea cel mult este. Numai că aici mai intervine un aspect. Ceea ce numim de obicei în limbaj comun realitate este fix iluzie. Ceea ce numim realitate de obicei este combinația dintre minte și materie. Adică fix ceea ce ne indică atât buddhismul cât și hinduismul ca fiind maya, samsara sau iluzie. 

Mergând mai departe, întrebarea implică o dualitate presupusă artificial. Și anume este vorba de dualitatea „eu vs. ceilalți”. Acest „eu vs. ceilalți” este doar un concept din minte. De fapt, „eu” par separat de „ceilalți” numai fiindcă iau drept nemestecate niște concepte mentale. În absența oricărui concept nu rămâne decât Unitatea Absolută a Sinelui care este tot ceea ce este. De fapt „eu” și „ceilalți” este o percepție iluzorie. Tot ceea ce există de fapt este numai și numai Sinele, iar identitatea ta reală este Sinele. Sinele fiind atotcuprinzător, infinit, fără început și fără sfârșit. Conceptul oglindirii este tot unul bazat pe iluzia dualității. Există ceva, și mai apoi există oglinda care poate oglindi ceva-ul inițial. Asta e dualitate. De fapt, oglinda și „ceva”-ul sunt UNA. 

Prin urmare, în esență, este cumva corect să spunem că ceilalți ne oglindesc, dar și mai corect este să ne dăm voie să recunoaștem că de fapt suntem peste tot. Nu în același timp, ci întru Eternitate dincolo de orice timp liniar. 

Referitor la întrebarea cu numărul 2, și anume: „Ce părere aveți despre conceptul e.i.y.p.o. ?” recunosc că a trebuit să caut pe internet ce înseamnă: e.i.y.p.o. 

Am găsit că vine de la Neville Goddard și că este o prescurtare pentru: „Everything Is You Pushed Out”. În traducere în limba română ideea ar spune: „Fiecare lucru(Totul) este tu împins în afară”. Ideea este aproape corectă. Dar încă implică dualitatea înăuntru și în afară. „Everything Is You”, adică „Fiecare lucru(Totul) este tu” ar fi un pic mai corect, fără a mai implica noțiunile de înăuntru și în afară. Dacă este să mergem până la capăt mă văd nevoit să precizez că și „Totul este tu” încă implică o mică eroare. Fiindcă intervine identificarea cu tot ceea ce este, cu „a fi”. Adevărata ta natură însă, este chiar dincolo de „a fi”. Este dincolo de Ființare. Pentru că Sinele este Ființare și non-Ființare. Sinele este atât non-manifestat cât și manifestat la un loc. Prin urmare, afirmația cea mai corectă cu privire la adevărata natură poate fi doar „I” în engleză sau „Sine” în română. 

Paragraful de mai sus reprezintă cam o limită maximă până la care pot merge cuvintele limitate pentru a descrie adevărata natură nelimitată și fără început sau sfârșit a Sinelui. 

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu